Despre temperamentul copilului

Tot ce ai nevoie să știi despre firea (temperamentul) copilului tău

 ”Unde-l pui, acolo stă!”

”Copilul ăsta e ca argintul viu!”

”E tot numai un zâmbet.”

”Copilul meu plânge din te miri ce, e sensibil.”

„E tare timid, se ascunde după mine, când ne întâlnim cu cineva necunoscut ”

De câte ori nu ai auzit astfel de povestiri de la alți părinți? Sau poate chiar tu le-ai spus altora ca să îți descrii copilul. Sau poate te regăsești și tu, adult fiind în unele din aceste descrieri.

Adevărul este că ai tu observat ceea ce cercetătorii numesc TEMPERAMENT, iar simțul comun numește FIREA OMULUI. 

Temperamentul se referă la acele caracteristici pe care copilul le are din naștere și îl influențează mult în cum se va dezvolta dar și în cum este văzut de ceilalți, inclusiv de tine.

Aceste predispoziții înnăscute sunt baza de la care copilul pornește în a cunoaște lumea, în a te cunoaște pe tine, în a-i cunoaște pe ceilalți.

Fiecare copil are o  modalitate unică de a o face.

 

Cunoscând această modalitate unică, îl poți ajuta pe copil să „stăpânească” lumea așa cum știe și cum poate el. Îl ajuți să facă față la ceea ce i se întâmplă pornind de la ce îi este NATURAL să facă. 

Iată câteva caracteristici setate temperamental:

  1.  Reactivitatea emoțională a celui mic/celei mici (dacă trăiește intens stările emoționale pozitive sau negative). De exemplu, aceeași situație sau eveniment îi pot face pe unii copii exuberanți sau extrem de furioși iar pe alții nu îi ”mișcă” puternic – ei rămân relativ liniștiți.
  1.  Orientarea către stimulări puternice vs. scăzute adică dacă este orientat/ă către activități cu stimulare crescută care presupun mișcare multă, agitație, grad mare de noutate sau activități cu stimulare scăzută care presupun mai puțină mișcare, stimuli de intensitate scăzută cum ar fi activitățile statice – cărți, puzzle, modelaj, colorat, pictat etc.
  1.  Focusarea atenției vs. distragerea atenției . Înseamnă măsura în care copiii reușesc să stea concentrați pe o activitate fără să fie perturbați de mediu sau din contră, sunt ușor de distras de la o activitate.
  1.  Adaptabilitatea înseamnă felul în care copiii fac față noutăților, schimbărilor, situațiilor neobișnuite. Felul în care fac față ne spune dacă lor le este mai ușor/mai greu să se adapteze.
  1.  Impulsivitatea – în timp ce unii copii “ se aruncă cu capul înainte” indiferent de situație, alții sunt extrem de precauți și prudenți.
  1.  Sensibilitatea perceptuală – unii copii au praguri senzoriale scăzute ceea ce îi face extrem de sensibili la durere, stimuli vizuali, stimuli auditivi, cald, ud, frig. La extrema cealaltă se află acei copii care nu sunt deranjați de aceste aspecte, având praguri senzoriale ridicate.

 

Cunoașterea temperamentului copilului tău te ajută să îl ajuți mai bine să își REGLEZE EMOȚIILE, să își FOLOSEASCĂ POTENȚIALUL REAL și să se ADAPTEZE. 

În acest fel poți contribui astfel încât cel mic/cea mică să ajung ECHILIBRAT, ADAPTAT și AUTONOM.

 

Ce e de făcut?

Observă copilul și în funcție de ceea ce observi și afli, poți avea strategii diferite prin care să îl sprijini:

  • Adaptezi rutinele zilnice pentru a elimina situațiile de disconfort puternic.
  • Creezi rutine specifice pentru copiii retrași sau care nu fac bine față noutăților/situațiilor neobișnuite/întrevederii cu persoane necunoscute.
  • Înțelegi cum să faci pentru a-i asigura un atașament securizant – ce semnale iți oferă copilul tău când are nevoie să exploreze și tu trebuie să îl susții vs. momentele în care are nevoie de tine ca de un adăpost. Cunoscând, de exemplu, reactivitatea copilului tău și gradul de adaptare la situații noi poți interveni mai eficient.
  • Înțelegi de unde vin stările puternice negative sau dacă are o predispoziție către ele și intervii/ anticipezi mai ușor momentele în care are nevoie de liniștire.
  • Afli cum să îl ajuți să anticipeze (diverse acțiuni, evenimente) pentru a-i face mai lină adaptarea.
  • Adaptezi momentele de joacă și felul în care îl abordezi potrivit firii lui. Eviți astfel să îl suprastimulezi, să pui presiune având așteptări nerealiste sau să îl faci să se plictisească.
  • Înțelegi diferența dintre PLICTISIT și NEATENT, CU FOCUS MARE vs. DISTRAS etc. și pregătești un ”mediu” de lucru care să îi răspundă mai bine nevoilor.

Dacă dorești o evaluare a temperamentului cu ajutorul unui instrument specializat, mă poți contacta pe adresa de email cristinatohanean@gmail.com . Dacă al tău copil are între 3 și 7 ani vom folosi pentru evaluarea temperamentului, chestionarul CBQ din platforma de evaluare a dezvoltării PEDa 2.0.

Cristina-Angela Tohănean
Psiholog clinician principal, psihoterapeut principal